Biserica

Definire: Biserica este Mireasa lui Hristos și Trupul lui Hristos. Ea este formată din toți ucenicii adevărați ai Domnului Isus, din toate timpurile și din toate părțile lumii. Biserica nu este o clădire de pe pământ. Cei care formează Biserica, cu toate că trăiesc în lume, nu fac parte din această lume, ci din Împărăția lui Dumnezeu. Capul Bisericii este Domnul Isus Hristos.

Scop: unealta de mântuirea a lui Dumnezeu

Obiective:

Desăvârșirea sfinților
Facerea de noi ucenici

Organizare: Biserica lui Hristos se organizează teritorial și temporal sub formă de biserici locale (ex. Biserica din Efes din perioada apostolului Pavel). Prin structura și funcțiile lor, toate bisericile locale trebuie să fie capabile să se organizeze și să se înmulțească din punct de vedere spiritual pe baza relației lor directe cu Hristos. Ele pot stabili relații mutuale cu alte biserici care împărtășesc o credință de același preț. Bisericile locale pot suferi o dinamică numerică în timp (noi membri, moartea unora din membri, persecuție, fugă, mutare pentru evanghelie). Bisericile locale au un număr moderat de membri (așa încât să poată se se cunoască toți, să poată încăpea într-o încăpere la adunare, să poată bea din același pahar și mânca aceeași pâine toți).

Structură:

Capul: Domnul Isus Hristos.

Slujitorii (prezbiterii):

Episcop: unu la număr, cu rolul de a supraveghea biserica (să nu se abată de la Capul ei), care se numește dintre cei care râvnesc, pe baza îndeplinirii cerințelor corespunzătoare conform Scripturii, și prin tragere la sorți dacă sunt mai mulți doritori. El păstrează această slujbă toată viața în biserica în care a fost numit (excepție: incapacitate de slujire, îndepărtare de Hristos, părăsirea acelei biserici locale).
Diaconi: unul sau mai mulți, rolul de a administra bunurile materiale comune bisericii, care se numește dintre cei care doresc, pe baza îndeplinirii cerințelor biblice, prin tragere la sorți. Slujba aceasta o păstrează toată viața (excepție: incapacitate de slujire, părăsirea acelei biserici locale, îndepărtare de Hristos)

Slujitorii se aleg din respectiva biserică locală. Numirea lor trebuie să se facă în adunare. Ei nu trebuie votați. Dacă cineva (inclusiv din afară) are ceva împotriva unui dintre ei trebuie investigat și dacă se găsește că persoana nu îndepliniește criteriile biblice nu trebuie numită în slujire.

Slujitorii trebuie să-și câștige păinea muncind cu mâinile lor precum ceilalți ucenici. Ei trebuie ajutați de frați numai în situații de nevoie (boală, lipsă, încercări), ca și pe ceilalți.

Biserica trebuie să rămână în această structură simplă. Ea este un tot unitar și nu trebuie fracționată pe grupuri în funcție de (gen, vârstă etc.)

Adunările – Biserica locală are nevoie de părășie comună (adunări). Este bine ca biserica să se adune cu regularitate și în funcție de nevoie. Adunările trebuie să aibă loc ziua. Excepțional pot avea loc și noaptea (prigoană) dar atunci ar fi contraindicat să ia parte femei și copii. Locul în care are loc adunarea poate fi casa unuia dintre frați (excepțional: un spațiu decent închiriat sau un loc ascuns din natură). Adunările Bisericii trebuie să respecte un cadru mai restrâns (nu public). La ele pot participa și musafiri aduși de frați (care prezintă deschidere față de Evanghelie).

Biserica se poate manifesta în timul adunării prin cântări, rugăciuni, învățătură, înștiințări. Regulat biserica trebuie să și mănânce împreună (de ex. după adunare). Toate trebuie să se facă într-o rânduială plăcută Domnului.

În timpul adunării numai frații au voie să vorbească iar surorile pot să asculte. Dacă surorile au întrebări pot să le pună soților lor acasă iar cele care nu au soți credincioși să le pună fraților slujitori sau surorilor mai în vârstă. Numai bărbații au drept de vot în hotărâri luate de adunarea bisericii.

Mădulare în biserică

Intrarea în Biserică. Intrarea în Biserica lui Hristos se face prin încheierea Noului Legământ. Pentru a face Noul Legământ persoana trebuie să fie născută din nou (la vârstă adultă). Trebuie să înțeleagă ce presupune și trebuie să accepte liber acest lucru. Cei care nu sunt credibili nu trebuie acceptați. Nașterea din nou presupune: identificarea păcatelor din trecut, atitudinde de pocăință, dorință de a repara greșelile, râvnă de a trăi în sfințenie, rededicarea vieții pentru Domnul. Noii ucenici care au strâns până la momentul pocăinței mai mult decât au nevoie mai departe (proprietăți mobile și imobile) sunt îndemnați pună excesul la picioarele bisericii pentru nevoile sfinților aflați în încercări (orfani, văduve, boli, foamete, lipsuri de bază). Proprietățile dobândite incorect trebuie date înapoi proprietarului de drept.
Noul Legământ. Noul Legâmânt este un act încheiat între Dumnezeu, reprezentat prin Isus Hristos, și orice om păcătos care vrea să se pocăiască (întoarcă la Dumnezeu) și să scape de pedeapa veșnică. Este singurul legământ (activ în zilele noastre) prin care omul se poate împăca cu Dumnezeu. Prin el, Dumnezeu promite iertarea de păcate datorită jertfei lui Hristos, mântuirea (salvarea) – viața veșnică în Împărăția Sa (rai), călăuzire și mângâiere prin Duhul Sfânt, sprijin necontenit în încercări și frați în Hristos pe de o parte, precum și suferințe în această lume pe de altă parte. Iar omului îi cere credință și ascultare deplină de Domnul Isus Hristos. Aceasta înseamnă cunoașterea și împlinirea poruncilor Lui. Ele implică trăirea unei vieți noi în sfințenie, iubirea aproapelui, răspândirea evangheliei (rod), sacrificii și suferințe dar și bucurii în Hristos. Acest legământ are la bază dragostea.
Botezul în apă. Este poruncit de Domnul Isus Hristos. Toți cei care vor să fie ucenici trebuie să facă botezul în apă. Reprezintă o mărturie a unui cuget curat depusă înaintea cerului și a oamenilor de cei care încheie Noul Legământ. Botezul se face prin scufundare în apă, în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Noul ucenic trebuie să afirme clar credința în Dumnezeu Tatăl, în Fiul său – Isus Hristos – ca Domnn și Mântuitor (jertfindu-și viața pentru păcatele sale), păcatele trebuie mărturisite și să prezinte dorința îndreptării lor, să accepte de la început că s-ar putea să plătească cu viața pentru credința lui în Hristos.
Școala lui Hristos. Noii ucenici trebuie învățați poruncile Domnului Isus. După încheierea Noului Legământ, slujitorii bisericii trebuie să se ocupe de instruirea noilor ucenici. Aceștia trebuie să parcurgă mai întâi învățăturile începătoare (laptele duhovnicesc), apoi pe cele tari ca să știe să păzească tot ce a poruncit Domnul.
Cei care nu mai sunt la început. Persoanele care au făcut deja Noul Legâmânt (la maturitate) în altă parte trebuie să aibă o bună mărturie din parte celor din jur și o credință de același preț cu a noastră (compatibilitate doctrinară).

Ieșirea din Biserică: Biserica are responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu să dea afără răul din mijlocul ei ca să se păstreze curată pentru Domnul Isus. Orice ucenic care se întoarce la păcat trebuie judecat în adunare și dat afară după ce a avut ocazia să se apere. Păcate pentru care trebuie să se ia măsura excomunicării: curvia și preacurvia, perversitatea sexuală, lăcomia de bani și de avere, beția, batjocura, hula împotriva lui Dumnezeu, propovăduirea unor învățături străine de Hristos, minciuna împotriva Duhului Sfânt, abandonarea bisericii, neascultare de biserică într-o privință în care biserica a luat o hotărâre fermă.

Duhul Sfânt

Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu. El a fost trimis nouă, care ascultăm de El, ca Dumnezeu să fie cu noi câtă vreme suntem în lume. El ne aduce nouă de la Dumnezeu: curățare, viață, putere, îndrăzneală, călăuzire[i], înțelepciune, daruri duhovnicești pentru zidire etc. Prezența Lui reprezintă arvuna mântuirii.

Botezul cu Duhul Sfânt – reprezintă începutul prezenței Duhului Sfânt în viața creștinului. Realitatea ne arată că în mai multe religii botezul cu Duhul Sfânt este un fenomen falsificat datorită modului forțat de obținere.

Darurile Duhului Sfânt

Dumnezeu poate da ucenicilor daruri spre zidirea bisericii chiar și în ziua de azi. În lume există daruri
falsificate (proroci mincinoși, vorbire în limbi falsă, minuni prin puterea celui rău etc.).

Roadele Duhului Sfânt

După prezența roadelor Duhului Sfânt în viața noastră știm că suntem pomi buni.

Sărbătorile bisericii

1) Sunt două la număr: Botezul și Masa Domnului.

· Botezul. El reprezintă încheierea Legământului Celui Nou cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Fiul Său. Botezul este măturia unui cuget curat. Ea se depune în fața bisericii. Acest botez se realizează într-o apă curgătoare (iar la nevoie într-o apă stătătoare sau în casă). Botezul în apă trebuie făcut prin scufundare (excepțional prin turnare sau stropire).

· Masa Domnului. Această sărbătoare a bisericii trebuie realizată în cadru închis. La ea nu trebuie să participe musafiri. Pentru acest scop se face o adunare specială. Biserica trebuie să fie în unitate. Orice păcat cunoscut și nerezolvat al unui mădular poate întina biserica. De aceea trebuie accentuată nevoia de pocăință și mărturisire înainte de a lua parte la Masa Domnului. Masa Domnului se ia cu pâine (azime) și cu rodul viței. Ele reprezintă trupul și sângele Domnului. Cei care iau parte la Masa Domnului trebuie să se pregătească de suferințe ca ale Domnului. Cei care nu iau parte la Masa Lui nu pot să aibă parte de El.

2) Raportarea la alte sărbători

· Evreiești – nu sunt poruncite creștinilor

· Pseudocreștine, seculare, profesionale, personale – pot fi o capcană

Unitatea

Domnul vrea ca frații în Hristos să fie una. Această unitate se realizează prin intermediul dragostei adevărate. Frații trebuie să fie uniți în ce privește nevoile spirituale precum și cele pământești. Ei trebuie să se ajute unul pe altul. Trebuie să fim gata să punem la dispoziția fraților bunurile pe care le avem în administrare. Această unitate face frații dintr-o biserică locală să fie ca o familie. Unitatea este o mărturie pentru cei de afară.

Disciplina

Biserica are datoria să se păstreze curată. De aceea, ea trebuie să practice disciplina în mijlocul ei. Oamenii care păcătuiesc trebuie mustrați cu dragoste. Frații au responsabilitatea de a veghea unii asupra altora. Mustrarea începe prin cel care are de-a face cu păcatul fratelui său, continuă cu doi sau trei frați evlavioși, iar apoi ajunge la toată biserica, care va excomunica pe cel care nu se pocăiește.

Relația cu exteriorul

· Relația Bisericii cu Statul: Trebuie să respectăm principiul ”în lume dar nu din lume”. Biserica este independentă de stat și nu întreține nici un fel de realții cu statul. Biserica nu trebuie să accepte nici ajutorul statului, nici implicarea statului în decizii. Frații se reprezintă personal în fața organelor statului.

· Relația cu alți oameni care spun că sunt FRAȚI ÎN DOMNUL – Putem avea relații spirituale cu persoanele care fac parte din alte biserici (ex. neoprotestante) dacă constatăm că respectivele persoane au o dragoste sinceră pentru Dumnezeu. Credem că orice om sincer ajunge la aceleași concluzii la care am ajuns și noi cu ajutorul lui Dumnezeu.

· Relația cu oamenii din lume – Scopul este să le propovăduim Evanghelia ca și ei să fie mântuiți. Nu trebuie să ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși (căsătorie, parteneri de afaceri etc.). Putem sta la masă cu cei necredincioși (mai puțin când e închinată unui idol).